Articulatia scapulo-humerala este articulatia de la nivelul umarului. Umarul reprezinta jonctiunea trunchiului cu membrele superioare. Acesta este foarte flexibil, asigurand miscarile de mare amplitudine a bratelor si le orienteaza in toate directiile. El permite astfel, majoritatea gesturilor din viata cotidiana, cum ar fi dusul mainii la gura sau de a baga mana in buzunarul de la spate. Altfel spus, mobilitatea sa globala, ca si stabilitatea sa, sunt foarte importante. Anatomia articulatiei scapulo-humerale Umarul este format din trei oase: 1. Humerus: este osul lung al bratului, se termina prin tuberozitatea mare si tuberozitate mica. 2. Scapula: este un os plat triunghiular, situat in partea posterioara a umarului. Partea superioara a scapulei este formata din acromion. 3. Clavicula: este un os lung, care leaga scapula de stern Fetele articulare sunt reprezentate de: -cavitatea glenoida a scapului:are aspect concav ,este acoperita de cartilaj hialin si este marita de catre labrul glenoidal. -capul humeral:este de asemenea acoperit de cartilaj hialin,are aspect sferic si este mai gros decat cartilajul glenoid. Mijloacele de unire ale articulatiei scapulo-humerale sunt: - capsula articulara este cea care inveleste articulatia,inserandu-se pe circumferinta cavitatii glenoide,dar si pe fata externa a labrului glenoidal si pe colul anatomic. -ligamentele gleno-humerale sunt cele care intaresc capsula in special anterior.Anumiti autori(in special francezi) descriu existenta a trei ligamente ventrale: -ligamentul glenohumeral superior - ligamentul glenohumeral mijlociu -ligamentul glenohumeral inferior sau supragleno-suprahumeral,supragleno-prohumeral si pregleno-subhumeral Toate acestea se insera in nivelul humerusului. -ligamentul coraco-humeral este cel mai bine individualizat.Este localizat in partea superioara a articulatiei. Muschii si tendoanele articulatiei scapulo-humerale: 1. Coiful rotatiilor:deasupra capsulei,un strat muscular inconjoara articulatia umarului,de unde provine si numele de coiful rotatorilor.Aceasta structura asigura nu numai majoritatea miscarilor umarului,dar si stabilitatea sa,prin mentinerea capului humeral fixat in centrul cavitatii articulare a scapulei. Este format din patru muschi scuri: subscapular,supraspinos,subspinos si rotundul mic.Muschiul scapular este localizat ventral,muschiul supraspinos este situat postero-superior, muschiul subspinos este localizat posterior iar muschiul rotund mic este localizat antero-inferior. 2. Tendonul bicepsului lung
Extremitatile acestor muschi formeaza tendoanele coifului rotatorilor. Acestea se insereazape scapula si converg spre extremitatile superioare ale osului humeral, la nivelul tuberozitatii mici si tuberozitatii mari. Intre cele doua tuberozitati se descrie culisa bicipitala, la nivelul careia patrunde tendonul bicepsului lung, care se fixeaza pe fata superioara a glenei si patrunde in cavitatea articulatiei osului humerus. Acesta permite mentinerea capului osului humeral in cavitatea glenoida.
3. Muschii superficiali genereaza forta si viteza necesara miscarilor. Incepand cu muschiul deltoid, dens, triunghiular si larg, care formeaza conturul umarului. Plecand din clavicula si scapula, ele se insereaza pe osul humerus pentru a actiona, impreuna cu marele pectoral, in vederea miscarii bratului inspre partea din fata, impreuna cu rotundul mare si marele dorsal.
Inervatia umarului este realizata de mai multi nervi proveniti din plexul brahial. Printre acestia, se remarca nervul axilar care inerveaza muschiul deltoid, nervul suprascapular care inerveaza muschii supraspinosi si subspinosi si nervul musculocutanat care inerveaza muschiul biceps lung.
Vascularizatia articulatiei scapulo-humerale: Arterele provin din arterele circumflexe humerale si artera suprascapulara.
O parte a mobilitatii umarului este datorata celor doua mici articulatii: - articulatia sterno-claviculara care este situata intre clavicula si stern, este in permanenta mobila, deoarece orice miscare a membrului superior ii este transmisa acesteia. - articulatia acromio- claviculara reuneste acromionul si clavicula, permitand claviculei sa execute miscari de rotire de anumite grade, dinspre anterior catre posterior.
Umarul are de asemenea doua spatii de alunecare, fara cartilaj, a caror functionare este indispensabila: - articulatia scapulo-toracica formata numai din tesut adipos celular, ea permite scapulei sa alunece pe cavitatea toracica, asigurand astfel o buna pozitionare a glenei in raport cu capul humeral .
- bursa subacromiala: aceasta este o bursa foarte fina care contine o mica cantitate de tesut sinovial care se interpune intre clavicula si acromion, in partea superioara si osul humerus in partea inferioara. Rolul sau este de a facilita alunecarea intre coiful rotatorilor si partea superioara a umarului.
Rapoarte cu structuri invecinate: Articulatia scapulo-humerala este invelita de muschiul supraspinos in partea superioara, de capul lung al muschiului triceps in partea inferioara, de muschiul subscapular in partea anterioara si demuschiul subspinos si muschiul rotund mic in partea posterioara. Semne si simptome asociate: - durere - imobilitate Patologii asociate: - luxatie - tendinita - bursita - entorsa - fractura - osteo-artrita Examinare-diagnostic: 1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic 2. Investigatii paraclinice si de laborator: - radiografie: permite vizualizarea micilor calcificari in tendoanele umarului si a leziunilor, sinonime cu o instabilitate anterioara sau cu antecedente de luxatie. - ecografia permite descoperirea leziunilor la nivelul tendoanelor coifului rotatorilor, precum si al tendonului subscapular. - RMN-ul poate completa bilantul in cazul in care exista indoieli.
Bratul
Bratul este limitat superior de centura scapulara si inferior se continua cu antebratul. Structura osoasa (humerusul):Din punct de vedere al componentei osoase, bratul este alcatuit dintr-un singur os: humerus. Humerusul este un os lung si prezinta un corp si doua extremitati (una proximala si una distala).
Extremitatea proximala a humerusului prezinta: a) capul humerusului (care se articuleaza cu cavitatea glenoida a scapulei):
fata antero-mediala: prezinta orificiul nutritiv si o rugozitate superior de acesta o rugozitate care reprezinta sediul insertiei muschilor coracobrahial si brahial
marginea mediala este ascutita (la fel este si cea laterala)
Extremitatea distala (condil humeral) prezinta:
trohleea humerala
capitulul humeral
fosa radiala
fosa olecraniana
fosa coronoida
epicondil lateral
epicondil medial
santul nervului ulnar.
Humerus
Muschii bratului Sunt impartiti in muschii regiunii anterioare si muschii regiunii posterioare. Muschii regiunii anterioare sunt inervati de nervul musculocutan si sunt urmatorii:
muschiul biceps brahial: isi are originea pe procesul coracoid printr-un tendon comun cu muschiul coracobrahial (capul scurt al muschiului biceps) si pe tuberculul supraglenoidian al scapulei (capullung al bicepsului). Muschiul biceps este un muschi flexor care datorita insertiei sale pe tuberozitatea radiala, este si supinator la inceputul contractiei.
muschiul coracobrahial isi are originea la nivelul procesului coracoid si este un muschi flexor si adductor al bratului.
muschiul brahial are originea pe marginile si fetele anterioare ale humerusului. Acesta se isera pe tuberozitatea ulnei si este un muschi flexor al antebratului si tensor al capsulei cotului.
Muschii regiunii posterioare a bratului sunt inervati de nervul radial si sunt urmatorii:
muschiul triceps brahial: caracteristica lui este ca are trei capete de origine: capul lung, capul medial si capul lateral. Capul lung are originea la nivelul tuberculului infraglenoidal, capul lateral are originea la nivelul septului intermuscular lateral iar capul medial are originea la nivelul septului intermuscular medial. Actiunea muschiului triceps brahial este de extensie a bratului si antebratului si adductor al bratului, prin intermediul capului lung.
muschiul anconeu: are originea la nivelul epicondilului lateral si are actiune de extensie a antebratului.
In structura bratului exista de asemenea si fascia bratului. Aceasta are forma cilindrica si acopera muschii bratului. Aceasta este situata sub piele si se continua proximal cu fasciile muschilor pectoral mare, infraspinos si deltoid si cu fascia axilara. Fascia brahiala se insera distal pe epicondilii humerali si pe olecraniu si apoi se continua inferior cu fascia antebrahiala.
Articulatia cotului (cotul) Articulatia cotului este alcatuita din epifiza distala a osului humerus si epifizele proximale ale ulnei si radiusului. Altfel spus, articulatia cotului este formata din articulatia humero-ulnara, articulatia humero-radiala si articulatia radio-ulnara proximala. Toate cele trei cavitati formate comunica intre ele deoarece capsula este comuna.
In cadrul articulatiei cotului, humerusul participa prin intermediul trohleei si al capitului, ambele fiind acoperite de catre un cartilaj hialin gros. Osul radius participa prin intermediul capitului radial. Osul ulna participa cu trohleea humerala, prin intermediul incizurii trohleare.
Epifizele proximale ale oaselor radius si ulna se articuleaza intre ele prin intermediul circumferintei articulare a radiusului si incizurii radiale a ulnei.
Oasele implicate in articulatia cotului sunt sustinute prin intermediul unor mijloace de unire reprezentate de: - capsula articulara: are o insertie complexa. Aceasta margineste superior pe humerus fosele olecraniana, coronoida si radiala. La nivelul ulnei, se insera pe marginile incizurii trohleare, pana la nivelul incizurii radiale iar la nivelul radiusului se insera pe colul sau. - ligamentul colateral radial: porneste de la nivelul epicondilului lateral si se termina la fata laterala a olecraniului si la ligamentul inelar. - ligamentul colateral ulnar: este cuprins intre epicondilul medial, marginea mediala a procesului coronoid si olecraniu in partea sa mediala. - ligamentul patrat: este cel care leaga marginea distala a incizurii radiale de la nivelul ulnei cu colul radiusului. - ligamentul inelar al radiusului: se intinde intre incizura radiala- partea anterioara si incizura radiala- partea posterioara, descriind o curba in jurul cirumferintei articulare a radiusului pana sa se reintoarca la nivelul incizurii radiale.
Sinoviala tapeteaza capsula articulara si pleaca de la nivelul marginilor trohleei si ale capitulului, patrunzand in cele trei fose, urmand apoi sa se reflecte pe capsula. Inervatia articulatiei cotului este realizata de nervul musculocutan, nervul medial, nervul radial si nervul ulnar. Vascularizatia arteriala este asigurata de catre reteaua arteriala periarticulara a cotului.
Articulația cotului
Semne si simptome asociate:- durere - imobilitate Patologii asociate cotului:- artrita - fractura olecraniului, fractura distala humerus - tendinita - bursita - luxatie - sindrom de compresiune nervoasa (nerv ulnar) - afectiuni congenitale (agenezia oaselor implicate in articulatia cotului, in situatia data) - epicondilita laterala (cotul tenismanului) - dislocari Evaluare- diagnostice specifice:1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic 2. Investigatii paraclinice si de laborator: analize de sange in vederea identificarii unui sindrom inflamator si investigatii imagistice pentru evidentierea patologiei: radiografie, RMN, ecografie, CT.
Antebratul Antebratul se intinde de la nivelul fosei cubitale pana la nivelul oaselor carpiene. Oasele antebratuluiDin punctul de vedere al oaselor care intra in componenta antebratului, acestea sunt: a) UlnaPrezinta o diafiza si doua epifize (una proximala si una distala). Epifiza proximala prezinta incizura ulnei cu care se articuleaza trohleea humerusului. Postero –superior de incizura ulnei se localizeaza olecraniul si antero-inferior procesul coronoid al ulnei. Diafiza are aspect triunghiular si prezinta o fata interna, una anterioara si una posterioara. Epifiza distala se articuleaza cu extremitatea distala a radiusului si procesul stiloid. b) RadiusulPrezinta de asemenea o diafiza ci doua epifize. Epifiza proximala prezinta capul radiusului, colul radiusului si tuberozitatea sa. La nivelul capului radiusului, se afla foseta capului radiusului care se articuleaza cu condilul humeral Diafiza are aspect triunghiular si prezinta trei fete: una anterioara, una posterioara si una laterala. Epifiza distala are aspectul unei piramide trunchiate si prezinta medial incizura ulnara care se ariculeaza cu capul ulnei. Epifiza distala prezinta lateral procesul stiloid. Intre radius si ulna exista membrana interosoasa.
Oasele antebrațului
Musculatura antebratuluiEste impartita in trei loje: a) Loja anterioaraMuschii grupului anterior sunt impartiti in patru planuri musculare, dupa cum urmeaza: - planul I (superficial) este format din muschii rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung si flexor ulnar al carpului. - planul II este reprezentat de muschiul flexor superficial al degetelor. - planul III contine muschii flexor profund al degetelor si flexor lung al policelui. - planul IV (profund) este reprezentat de muschiul patrat pronator.
Muschiul rotund pronator are originea la nivelul epicondilului medial al capului humeral, la nivelul procesului coronoid al capului ulnar si la nivelul septului care il separa de muschiul flexor radial al carpului. Insertia muschiului rotund pronator este la nivelul fetei laterale a radiusului in treimea sa mijlocie. Actiunea acestuia este de pronatie si de flexie a antebratului. Este inervat de nervul median. Muschiul Flexor radial al carpului are originea la nivelul epicondilului medial, fasciei antebrahiale si septurilor musculare invecinate. Insertia acestuia este la nivelul fetei anterioare a bazei metacarpienelor II si III. Actiunea muschiului flexor radial al carpului este de flexie a mainii pe antebrat. Este inervat de nervul median. Muschiul Flexor ulnar al carpului are originea la nivelul epicondilului medial al capului humeral si la nivelul buzei mediale a olecraniului si marginea posterioara a ulnei. Insertia este la nivelul osului pisiform iar tendonul sau da prelungiri la ligamentul piso-hamat. Actiunea muschiului flexor al carpului este de flexie a mainii si adductie a mainii iar inervatia este realizata de nervul ulnar. Muschiul Palmar lung are originea la nivelul epicondilului medial, al fasciei antebrahiale si la nivelul septurilor musculare din jur. Insertia este la nivelul aponevrozei palmare, retinaculului flexorilor si la nivelul bazei muschilor eminentelor tenara si hipotenara. Actiunea este de flexie a mainii pe antebrat iar muschiul palmar lung este de asemenea tensor al aponevrozei palmare. Este inervat de nervul median. Muschiul Flexor superficial al degetelor are doua capete cu origini diferite: capul humero-ulnar are originea la nivelul epicondilului medial si marginea laterala a procesului coronoid iar capul radial are originea la nivelul fetei anterioare a radiusului in treimea sa mijlocie. Insertia: prin intermediul a patru tendoane, la baza degetelor, se impart in cate doua ramuri ce se desprind pe marginile bazei falangei mijlocii a degetelor II-V. Actiunea acestui muschi este de flexie a falangei mijlocii a degetelor II-V, flexie a degetelor pe mana, flexie a mainii pe antebrat, flexie a antebratului pe brat. Muschiul flexor superficial al degetelor este inervat de nervul median. Muschiul Flexor profund al degetelor are originea la nivelul portiunii superioare a fetei anterioare a ulnei, la nivelul fetei anterioare a radiusului si la nivelul membranei interosoase. Insertia sa este realizata prin intermediul a patru tendoane care se prind pe fata palmara a falangei distale a degetelor II-V. Actiunea: flexor al falangei distale, flexor al degetelor pe mana si flexor al mainii pe antebrat. Muschiul flexor profund al degetelor este inervat de nervul median si de nervul ulnar. Muschiul Flexor lung al policelui are originea la nivelul fetei anterioare a radiusului si membranei interosoase. Insertia este la nivelul fetei anterioare a bazei falangei distale a policelui. Actiunea: flexro al falangei distale a policelui, flexor al falangei proximale a policelui pe metacarpianul I. Muschiul flexor lung al policelui este inervat de nervul median. Muschiul Patrat pronator are originea la nivelul marginii anterioare si mediale a ulnei si insertia la nivelul fetei anterioare a radiusului in patrimea sa distala. Are actiune de pronatie a antebratului si este inervat de nervul median. b) Loja lateralaMuschiul brahioradial are originea la nivelul marginii laterale a humerusului in treimea sa distala si la nivelul septului intermuscular lateral. Insertia sa este la nivelul procesului stiloid al radiusului. Actiunea muschiului brahioradial : semipronator al antebratului, flexor al antebratului pe brat, supinator al antebratului. Muschiul brahioradial este inervat de nervul radial. Muschiul Lung extensor radial al carpului are originea la nivelul marginii laterale a humerusului, sub originea muschiului brahioradial. Insertia este la nivelul fetei posterioare a bazei metacarpianului II. Actiunea acestui muschi: extensia mainii pe antebrat, abductia mainii pe antebrat, flexia antebratului. Inervatia lui este realizata de nervul radial. Muschiul Scurt extensor radial al carpului are originea la nivelul epicondilului lateral, ligamentului lateral al cotului si la nivelul septului care il separa de muschiul extensor al degetelor. Insertia este la nivelul procesului stiloid al bazei metacarpianului III. Actiunea acestuia: extensia mainii pe antebrat, abductia mainii pe antebrat si flexia antebratului. Muschiul scurt extensor radial al carpului esteinervat de nervul radial. Muschiul supinator are originea la nivelul marginii laterale a ulnei, sub incizura radiala a ulnei, la nivelul ligamentului inelar si lateral al cotului. Insertia este la nivelul fetei laterale si anterioare a radiusului, intre ligamentul inelar si insertia muschiului rotund pronator. Actiunea sa este de supinatie a antebratului. Muschiul supinator este inervat de nervul radial. c) Loja posterioaraMuschii de la acest nivel sunt dispusi in doua planuri: unul superficial si unul profund.
Muschii planului superficial: - Muschiul extensor al degetelor are originea la nivelul epicondilului lateral, la nivelul fetei profunde a fasciei antebrahiale si la nivelul septurilor fibroase intermusculare. Insertia este la nivelul falangelor mijlocii si distale ale degetelor II-V. Actiuni: extensor al falangei mijlocii pe falanga proximala, extensor al falangei distale pe falanga mijlocie, extensor al degetelor pe metacarp, extensor al mainii pe antebrat. Este inervat de nervul radial. - Muschiul extensor al degetelui mic are originea la nivelul epicondilului lateral si fasciei antebrahiale. Insertia acestuia este la nivelul fetelor dorsale ale bazelor falangelor mijlocie si distala ale degetului mic iar tendonul sau fuzioneaza cu cel provenit din muschiul extensor al degetelor. Actiunea acestui muschi este de extensie a degetelui mic iar inervatia este realizata de nervul radial. - Muschiul extensor ulnar al carpului are originea la nivelul epicondilului lateral de pe capul humeral, la nivelul marginii posterioare a ulnei si la nivelul fasciei antebrahiale. Insertia acestuia este pe partea mediala a bazei metacarpianului V. Actiunile muschiului extensor ulnar al carpului sunt de extensie a mainii pe antebrat si de adductie a mainii. Inervatia se realizeaza prin intermediul nervului radial. - Muschiul anconeu
Muschii planului profund: - Muschiul lung abductor al policelui are originea la nivelul treimii superioare a fetei posterioare a ulnei si treimii superioare a fetei posterioare a radiusului. Insertia este la nivelul partii laterale a bazei metacarpianului I si unele fibre ajung si la nivelul osului trapez. Actiunile muschiului lung abductor al policelui sunt: abductia policelui, anteductia policelui si abductia mainii. Inervatia este realizata de nervul radial. - Muschiul scurt extensor al policelui are originea la nivelul fetei posterioare a ulnei, inferior de originea muschiului lung abductor al policelui, la nivelul fetei posterioare a radiusului, inferior de originea muschiului lung abductor al policelui si la nivelul membranei interoasoase. Insertia este la nivelul fetei posterioare a bazei falangei proximale a policelui. Actiunile sale sunt: extensie a falangei proximale a policelui si abductie a policelui. Este inervat de nervul radial. - Muschiul lung extensor al policelui are originea la nivelul fetei posterioare a ulnei si membranei interosoase. Insertia acestuia este la nivelul fetei posterioare a falangei distale a policelui. Actiunile lui sunt de extensie a policelui si abductie a policelui. Muschiul lung extensor al policelui este inervat de nervul radial. - Muschiul extensor al indexului are originea la nivelul fetei posterioare a ulnei si membranei interosoase. Insertia este la nivelul articulatiei metacarpo-falangiana a indexului iar tendonul sau fuzioneaza cu tendonul provenit din muschiul extensor al degetelor. Actiunea acestuia este de extensie a indexului iar inervatia este realizata de nervul radial. Vascularizatia antebratuluiVascularizatia arteriala a antebratului este ralizata de artera ulnara si artera radiala. Artera ulnara da urmatoarele ramuri: - artera recurenta ulnara - artera interosoasa comuna - ramura carpiana palmara - ramura carpiana dorsala - ramura profunda - arcul palmar superficial
Artera radiala da urmatoarele ramuri: - artera recurenta radiala - ramura carpiana palmara - ramura superficiala - ramura dorsala a carpului - ramura principala a policelui - arcul palmar profund
Vascularizatia venoasa: - vena mediana a antebratului (vena superficiala), - venele radiale si ulnare (profunde)
Oasele Mainii
Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate intre ele prin intermediul unor ligamente, cinci metacarpiene si paisprezece falange. Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei grupe: carp, metacarp si falange. Oasele carpiene Sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste randuri fiind format din patru oase: 1. Oasele primului rand- sunt oasele situate proximal de radius si ulna. a) osul scafoid: are forma usor alungita si este cel mai frecvent afectat in momentul producerii fracturilor carpului. Explicatia este ca, in momentul producerii unei cazaturi amortizate cu palma, unda de soc este transmisa de la nivelul osului capitat la radius, prin osul scafoid. i se descrie tuberculul osului scafoid la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia se insera retinaculul flexorilor si muschiul scurt abductor al policelui. b) osul semilunar prezinta o fata superioara convexa, prin intermediul careia se articuleaza cu fata carpiana a radiusului si o fata inferioara concava care se articuleaza cu osul mare si osul cu carlig. c) osul cuneiform (piramidal): i se descrie o baza orientata catre superior si varful catre infero-medial. Se articuleaza superior cu capul ulnei prin intermediul discului articular iar inferior cu osul carlig prin intermediul unei fatete articulare. d) osul pisiform este cel mai mic os dintre oasele carpiene. Nomenclatura acestuia deriva din asemanarea cu bobul de mazare („Pisum”). I se descriu patru fatete: anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli. Singura fateta articulara este cea posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul. 2. Oasele celui de-al doilea randa) osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulare si trei nearticulare. I se descrie tuberculul osului trapez la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia isi au originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al policelui-capul superficial si primul muschi interosos palmar si se leaga retinaculul flexorilor. b) osul trapezoid are forma de con, mai putin regulata. Prezinta o fata anterioara nearticulara la nivelul careia isi au originea capul oblic al muschiului adductor al policelui si capul profund al muschiului scurt flexor al policelui si o fata posterioara rugoasa. I se descriu de asemenea si patru fatete artculare: superioara, laterala, mediala si inferioara. c) osul mare (capitat): este cel mai mare os dintre carpiene. I se descrie o fata superioara convexa care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si o fata inferoara cu trei fatete articulare. Anterior si posterior sunt fete nearticulate iar lanivelul fetei anterioare este un sant transversal, considerat a fii colul osului mare, despartind capul de corp. d) osul hamatum (osul cu carlig): are o fata anterioara nearticulata la nivelul careia prezinta carligul osului hamat, o proeminenta cu aspect de carlig. In varful acestei proeminente se prinde retinaculul flexorilor. Oasele carpiene sunt strans legate intre ele prin intermediul unor formatiuni ligamentare. Canalul carpianEste format dintr-un spatiu concav, format in directia ulnei din osul pisiform si osul cu carlig, iar in directia radiusului din osul scafoid si osul trapez si retinaculul flexorilor. Prin acest canal trec tendoanele muschilor flexor superficial al degetelor, muschiului flexor profund al degetelor, muschiului flexor radial al carpului si portiunea terminala a nervului median. Retincalulul flexorilor este o banda de tesut conjunctiv care se insera pe tuberculul scafoidului, pe carligul osului cu carlig si pe osul pisiform. Oasele metacarpiene Formeaza scheletul palmei si sunt in numar de cinci, numerotate cu cifre romane, dinspre lateral spre medial. Acestea se articuleaza superior cu cel de-al doilea rand al oaselor carpiene si inferior cu falangele proximale. Aceste oase prezinta un corp si doua extremitati: - corpul are forma de prisma triunghiulara - baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru randul distal al oaselor carpiene. - capul prezinta o suprafata articulara pentru falanga proximala. 1. Metacarpian I: - este cel mai scurt si cel mai gros 2. Metacarpianul II: - este cel mai lung si are un aspect bituberculat 3. Metacarpianul III: - este putin mai scurt decat metacarpianul II si prezinta superior o fata articulara pentru osul mare. - i se descrie la nivelul fetei posterioare procesul stioidian, la nivelul caruia se insera muschiul lung etensor radial al carpului 4. Metacarpianul IV: -prezinta doua fatete articulare pentru metacarpienele III si V - nu prezinta proces stiloidian, spre deosebire de metacarpianul III, cu care se aseamana. 5. Metacarpianul V: - este cel mai subtire si mic - are o singura fata articulara pentru metacarpianul IV. - este unitubercular la nivelul bazei. FalangeleSunt in numar de paisprezece, fiecare deget avand cate trei, cu exceptia policelui, care are doar doua. Acestea sunt falanga proximala, falanga medie si falanga distala. Falanga proximala este cea mia bine reprezentata, fiind cea ma mare si avand o baza, un corp si un cap. Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior o fata articulara pentru articulatia cu capul metacarpianului respectiv. Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una posterioara. Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa. Capul falangei prezinta o fata articulara cu aspect de trohlee, care se articuleaza cu baza falangei medii. Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai mica si prezinta o creasta sagitala care separa baza. Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat superior si mai ingust inferior. Se descrie tuberozitatea falangei distale, situata distal. Aceasta este anterior rugoasa (la nivelul pulpei degetului) si neteda posterior (la nivelul patului unghial). Mobilitatea articulatiei mainiiEste foarte importanta, realizandu-se prin miscari de flexie si extensie ale articulatiei mainii si articulatiei mainii cu antebratul. Permite, de asemenea, m, iscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului, sau miscarea cotului inspre exterior. Se descriu doua mecanisme articulare: 1. Radio-cubital - acest mecanism face legatura dintre extremitatile inferioare ale radiusului si ulnei, permitand efectuarea miscarilor de pronatie si supinatie cu articulatia radio-cubitala superioara. 2. Radio-carpian - fata superioara a celor trei oase ale primului rand de oase carpiene (scafoidul, osul semilunar si osul piramidal) se articuleaza cu extremitatile inferioare ale radiusului si ulnei, ceea ce permite efectuarea miscarilor mainii pe antebrat: flexia mainii dinspre inainte spre inapoi, precum si in lateral. Marea suplete a articulatiei mainii este datorata existentei suprafetelor de cartilaj care acopera partea inferioara a radiusului si a partii inferioare a ulnei, care se articuleaza cu oasele carpiene prin intermediul unui ligament triunghiular. Patologii asociate oaselor mainii:- oase carpiene supranumerare - fractura Pouteau-Colles: este cea mai frecventa fractura. Este situata la extremitatea inferioara a radiusului, ea antreneaza deplasarea in spate a fragmentului inferior al acestuia, care isi schimba brusc pozitia si patrunde in corpul osului. Toate extremitatile inferioare ale radiusului pot fi afectate: in acest caz, este vorba despre o fractura cominutiva (multipla) articulara cu fragmentarea epifizei radiusului si deplasarea majora a articulatiei radio-cubitale. Este posibil insa ca o singura parte a extremitatii inferioare sa fie fracturata: fractura cuneana. Deplasarea fracturii se poate face inspre palma sau inspre partea posterioara. - tasare osoasa: o delasare minima, fara deformare aparenta, datorita soliditatii periostului. Apare la copii. - „fractura in lemn verde”: fractura incompleta, este o dezlipire a epifizei. Apare mai ales la adolescenti spre sfarsitul perioadei de crestere, perioada in timpul careia cartilajul este relativ fragil. Se limiteaza rareori la articulatia mainii, afectand adesea si antebratul. - artroza - sindromul de tunel carpian - chist sinovial.
Mana Mana are cinci degete dintr care primul, policele, este opozabil. Apoi urmeaza indexul, mediusul, cel mai lung dintre degete, inelarul si auricularul (degetul mic). Datorita numeroaselor sale oase si articulatii, mana are o mobilitate si o agilitate extrema. Oasele mainii Mana este formata din 27 de oase: - cele opt oase ale carpului constituie pumnul si sunt aliniate pe doua randuri: oase proximale (osul scafoid, osul semilunar, osul piramidal si osul pisiform) si oasele distale (osul trapez, osultrapezoid, osul cu carlig si osul mare numit si capitat) . - Cele cinci oase ale metacarpului, cate unul pentru fiecare deget, sunt oase lungi care formeaza structura lata a mainii. - Cele paisprezece falange se impart in trei categorii: falange proximale, prelungite prin falagele mediane (policele nu poseda un astfel de os) si oasele distale, care formeaza extremitatea degetelor. Muschii mainii Numerosi muschi participa la mobilitatea si flexibilitatea mainii: - muschi extrinseci: situati in antebrat, ei transmit miscarile mainilor si degetelor, prin intermediul tendoanelor lungi care se duc fie in palma (tendoanele muschilor flexori), fie in dosul mainii (tendoanele muschilor extensori). - muschi intrinseci: situati chiar la nivelul mainii, acestia transmit miscari precise degetelor. Muschii interososi se impart, in functie de pozitia lor, in dorsali sau palmari si permit indepartarea, respectiv apropierea degetelor. Muschii lombricali, prezenti intre fiecare dintre cele cinci degete, participa la flexie si extensie, in timp ce muschii eminentei tenare servesc la mobilizarea policeului, iar muschii eminenetei hipotenare la mobilizarea degetului mic. Degetele nu contin muschi, ci doar ligamente si tendoane provenite din muschii mainii si ai antebratului. Ultimele patru degete contin astfel, fiecare, cate doua tendoane lungi, de flexie si de extensie, care provin din muschii antebratului. Policele este controlat de tendoanele muschilor extensori si flexori si de doua ligamente principale (lateral interior si lateral exterior). Inervatia mainiiEste asigurata de trei nervi principali, care isi au originea in plexul brahial: - nervul median: inerveaza muschii antebratului si mainii - nervul radial: inerveaza muschii palmei - nervul cubital (ulnar) inerveaza muschii dosului mainii. Acesti nervi se termina prin mici fascicule care dau mainii capacitatea de a face miscari foarte precise si o perceptie senzoriala foarte fina. Vascularizatia mainii Se face prin intermediul arterelor radiale si ulnare, insotite de doua vene profunde numite vene satelite. Venele superficiale, dezvoltate pe fata dorsala a degetelor, formeaza o retea care se intinde de la unghie pana la falanga proximala. Ele sunt foarte numeorase si infinit de diferite de la un individ la altul, dar si de la o mana la alta a aceluiasi individ. Ligamentele degetelor sunt inconjurate de membrane fibroase formate din tesut ligamentar. Aceste membrane permit evitarea frictiunilor intre ligamente, nervii si vasele alaturate in timpul contractiei. In plus, aceste membrane formeaza o capsula articulara groasa in locul in care se intalnesc cu articulatiile interfalangiene sau cu articulatiile meracarpofalangiene si un metacarpian. Aceasta capsula inveleste articulatia si ligamentele atasate proeminentelor situate la extremitatile oaselor.
Degetele sunt, de asemenea, bine protejate: tendonul lung al muschiului flexor al policelui are propria membrana. Indexul, mediusul si inelarul au de asemenea o membrana individualizata in canalul digital, in timp ce auricularul are o membrana comuna cu tendoanele muschilor flexori ai degetelor lungi.
Majoritatea oamenilor au o mana care este in mod evident mai abila decat cealalta. In general, este vorba despre mana dreapta. Aproximativ 90 % dintre romani sunt dreptaci, iar din cei 10 % care sunt stangaci, majoritatea sunt barbati. Anumite persoane, carora li s–a impus sa isi foloseasca mana dreapta, folosesc cu aceeasi usurinta si mana dreapta si pe cea stanga, acesti oameni numindu-se ambidextri.